E tare frustrant să găseşti un loc în care să-ţi plănuieşti o escapadă. Un locşor doar de tine ştiut, în care să-ţi pui în stand-by creierii terfeliţi de muncă. Şi în care să nu faci slalom printre sfârâieli de grătare, sfârcuri păroase de sexagenar ieşite prin maieuţ alb şi văicăreli manelistice.
Dacă eşti de aceeaşi părere, dă-mi voie să-ţi recomand o aşezare pe care am descoperit-o recent. Clit, judeţul Arad, comuna Hăşmaş
Toată lumea spune că Clitul e greu de găsit. Pe dracu. Ia o hartă şi pune degetul pe Clit. O iei dup-aia pe DN2A, şi la un moment dat, pe dreapta, se întrezăreşte Clitul. Viraj total dreapta şi, până să te dezmeticeşti, eşti în Valea Clitului. Da, Clit-ul e un râu. Clitul e curgător. Şi uite aşa începe un popas pitoresc. Verdeaţă, aer curat şi Clit cât vezi cu ochii.
Pe lângă ospitalitatea tipic românească din Clit şi, fireşte, serenitatea mult tânjită, poţi vizita o cetate dacică descoperită în 68. 1968. Amănunt care, personal, m-a bucurat teribil. Una peste alta, e clar că şi comuniştii manifestau un interes clar pentru Clit. Dacă mă gândesc mai bine, probabil sub Clit încă se ascund chestii de care habar n-avem.
Şi aş mai semnala o treabă: cum dracu să nu te ia fiorii ăia micii şi naţionalii când realizezi că dacii au cunoscut Clitul înainta romanilor?
Poţi să te convingi că există Clit aici.
