Dragi cititori, încep prin a-mi cere scuze. Mii și mii și multe alte mii de squze.

Pentru ce? Pentru faptul că am lipsit de la ședințele de redacție ale gazetei noastre, deja cunoscută pe tot cuprinsul balcanilor și orientului apropiat. Veți vedea, însă, că motivele absenței mele sunt pe deplin întemeiate.

Nu au trecut nici 20 de minute de la publicarea penultimului și celebrului meu post, “telefonul de luni”, când am fost acostat pe stradă de o tânără duduie. Arătarea era desăvârșită din punct de vedere anatomic, iar strălucirea din priviri sugera o obârșie îndepărtată, așa cum îmi place mie. Nu aveam însă de unde să știu cât de îndepărtată.

- Domnule Chilote, mi-a spus ea pe un ton pasibil de a fi descris, pe rând, ca metalic și catifelat. Vă rog să mă urmați.

Am urmat-o într-adevăr ore în șir, până când călcâiele pantofilor mei de tergal au început să se desfaca sub soarele arzător. Lăsasem în urmă civilizația, iar tânăra mă conducea cu pași parcă prea siguri printre arbuștii de curând secerați din pricina topoarelor nepricepute. În fața noastră, cam la 5 cm sud longitudine, începea, treptat, să se compuna din neant o casă din pământ aspru, de căcat.

M-a introdus în această locuință ciudată după care a trântit ușa cu un zgomot asurzitor. A început să se dezbrace fără prea multe cuvinte. Am înghețat, desigur, din moment ce femeia arăta mai mult decât perfect în comparație cu past tense-ul sexual care îmi năpădea subit memoria.

- Domnule Chilote, a grait, in vreme ce imi incolacea una din coapse in jurul gatului. Ma numesc Tatiana și am venit aici din galaxia G 12. Ați auzit, firește, de ea.

- Firește, am răspuns, simțind cum puterile mă părăsesc instantaneu.

- Foarte bine. V-am chemat ca să vă încredințez o misiune foarte importantă. Dumneavoastră, domnule Chilote, a continuat în timp ce îmi sugea, ca să zic așa, falanga degetului drept, dumneavoastră sunteți considerat unul din cele mai reușite exemplare de pe Terra.

- O gazetă concurentă mizerabilă a spus același lucru despre mine. Libertatea, cred.

- Foarte frumos. Asta înseamnă că e adevărat.  Prin urmare, domnule Chilote, misiunea dumneavostră va fi să începeți un foileton de natură sexuală și ieftină, de serie B, în care să descrieți experientele erotice pe care le vom desfășura împreună și, desigur, pe cele suplimentare care vă vor fi sugerate de misiunea din care fac parte. Numai așa vom putea controla subconștientul primar al oamenilor, din care rezultă fanteziile josnice și infantile, precum cea pe care o scrieți acum.

Că înlemnisem e puțin spus. Ceva moale mi se scurgea în pantaloni, poate și datorită faptului că tipa îmi apăsa acum unul din sânii ei imenși undeva între zona omoplatului si cur.

- Să vorbesc cu colegul meu Fugaru, am îngăimat, e necesar și acordul dânsului…

Prea târziu. Frumoasa și în același timp străina Tatiana mă legase de un recamier străvechi, scoțând din buzunar o cameră video minusculă, pe care și-o lipi delicat în vârful celui de-al treilea sân. Ce-a urmat e greu de imaginat. Sau poate simplu, cine știe.

Serialul va continua într-o tentativă fără precedent de a scoate la iveală ipocrizia celor care se culcă pe lumina stinsă. Și, desigur, de a aduce la suprafață bestiile din ceilalți. Vă mulțumesc.