Bineinteles că am scapat cu viaţă. Ba chiar revigorat, as putea spune. Intinerit cu vreo douăzeci de ani cel putin. Motiv pentru care zilele trecute am putut fi văzut plimbându-mă agale pe străzile frumosului nostru oraş, lipsit de griji si fluierând concertul pentru pian în do minor al lui Rachmaninov.

La un moment dat mi-am adus însă aminte de datorie. Aşa se face că paşii m-au purtat in redacţia iubitei noastre gazete. Acolo, insă, atmosfera era cu totul alta. Colegul Pornel Fugaru, neras şi deosebit de beat, îsi tinea capul în palme de vreo două săptămâni si ofta adânc de tot atatea. Restul colegilor nu arătau mult diferit.

Inainte să apuc să zic ceva, cu o voce dogită, cutremurătoare de pereţi, domnul Fugaru m-a anunţat că sunt concediat. Fusese nevoie, se pare, de numai două articole succinte despre aventurile mele sexuale de serie B ca intregul sistem politic si judiciar românesc să fie dat peste cap.

Cum-necum, mi se explica, ceea ce scrisesem revoltase opinia publica intr-o asemenea măsură că acum mi se vroia capul. Iată, deci, în ce capcană insidioasă mă atrăsese frumoasa extraterestră. Pretul platit in natură merita insă cu totul chiar şi in aceste condiţii, trebuia să recunosc.

Bineinteles ca mi-am luat apărarea. Am sustinut sus si tare că, dimpotrivă, contributiile mele salvaseră ziarul de la distrugere şi că, în sinea lor, toţi oamenii vroiau să afle experientele mele dar nu recunoşteau. Mai bine ca prin acest efort să-i silim să-şi arate adevărata faţă, am sugerat, moment în care domnul Fugaru s-a ridicat şi, cu ultimele puteri, a spart călimara de pămant.

Era momentul să plec, probabil pentru totdeauna. Ca de atâtea alte ori, însă, providenţa şi-a făcut intrarea în exact acel moment prin persoana unei colege al carei nume nici măcar nu mi-l aminteam, dar care mă ceruse în căsătorie de cel putin 50 de ori. Dragostea pe care mi-o purta era totuşi vesnica din moment ce, cu lacrimi in ochi, cerandu-si incontinuu iertare pentru faptele mele (!!), a ingenuncheat şi l-a desfacut la pantaloni pe brusc mult mai vioiul domn Fugaru.

Restul e previzibil. A fost nevoie doar de aceasta mica scânteie pentru ca intreaga redacţie sa se dezlantuie intr-un meci de fotbal nemaivazut. Mingile si portile avand, desigur, un aspect mult mai carnal decat cel cu care suntem obişnuiti de televizor.

Am ieşit mulţumit, mândru de faptul că din acest eveniment aveau să se nască mulţi copii. Incă o dată, prezenţa mea marcase decisiv un anumit loc şi spaţiu, iar faptul că acum era vorba chiar despre iubitul nostru colectiv nu putea decat să-mi confirme că misiunea încredinţată mie de frumoasa extraterestră era mai mult decat dezirabilă.

Pufăiam lent, exhalând fumul în figura unei băbăciuni care răscolea ceva prin eternele sacoșe care populează trenurile românești, când mi-a dat prin cap să mă duc la veceu. Un flux universal de culoare galbenă își croise cumva loc înăuntrul meu și acum simțeam nevoia să reîntorc această energie în locurile de unde venise.

Am apăsat clanța de la toaletă neguros, privind aprig la cei câțiva tineri care vorbeau tare și neinteresant. Înăuntru, însă, mă aștepta o priveliște cu totul și cu totul opusă. O tânără îmbrăcată doar cu o rochie subțire de vară tocmai își făcea una dintre nevoi, privindu-mă cu o expresie de o candoare infinită. Obosit, am stins țigara în chiuvetă.

- Uite ce e, i-am zis. Tocmai am fost răpit de o extraterestră care arăta cel puțin la fel de bine ca tine. Orice ai face și-ai zice, prin urmare, nu mă poate surprinde.

N-am apucat să continui. Nici ea să răspundă. Trenul a pus o frână atât de bruscă încât am căzut cu capul înainte, printre picioarele ei și deci în veceu. Frumoasă priveliște. Eram gata să trec la acțiune, când s-a deschis ușa.

- Biletele la control, s-a auzit, doar ca în loc să fie vocea obișnuită a unui mustăcios, era un glas cristalin de femeie. Plăcut, chiar.

I-am aruncat o privire din poziția în care eram, și din aceeași poziție ingrată m-am gândit că era cea mai frumoasă controloare pe care o văzusem vreodată.

- Îmi pare rău, dar nu am bilet, am răspuns aproape înecat de apa veceului. Sau cel puțin sper că era apa veceului. Am fost răpit de o extraterestră care…

Dar vocea mi-a fost întreruptă inca o dată. Era sunetul unui fermoar unzipuit cu multă pricepere. Controloarea tocmai își aruncase pe jos frumosul costum din dotarea căilor ferate române.

Pentru ce? Pentru faptul că am lipsit de la ședințele de redacție ale gazetei noastre, deja cunoscută pe tot cuprinsul balcanilor și orientului apropiat. Veți vedea, însă, că motivele absenței mele sunt pe deplin întemeiate.

Nu au trecut nici 20 de minute de la publicarea penultimului și celebrului meu post, “telefonul de luni”, când am fost acostat pe stradă de o tânără duduie. Arătarea era desăvârșită din punct de vedere anatomic, iar strălucirea din priviri sugera o obârșie îndepărtată, așa cum îmi place mie. Nu aveam însă de unde să știu cât de îndepărtată.

- Domnule Chilote, mi-a spus ea pe un ton pasibil de a fi descris, pe rând, ca metalic și catifelat. Vă rog să mă urmați.

Am urmat-o într-adevăr ore în șir, până când călcâiele pantofilor mei de tergal au început să se desfaca sub soarele arzător. Lăsasem în urmă civilizația, iar tânăra mă conducea cu pași parcă prea siguri printre arbuștii de curând secerați din pricina topoarelor nepricepute. În fața noastră, cam la 5 cm sud longitudine, începea, treptat, să se compuna din neant o casă din pământ aspru, de căcat.

M-a introdus în această locuință ciudată după care a trântit ușa cu un zgomot asurzitor. A început să se dezbrace fără prea multe cuvinte. Am înghețat, desigur, din moment ce femeia arăta mai mult decât perfect în comparație cu past tense-ul sexual care îmi năpădea subit memoria.

- Domnule Chilote, a grait, in vreme ce imi incolacea una din coapse in jurul gatului. Ma numesc Tatiana și am venit aici din galaxia G 12. Ați auzit, firește, de ea.

- Firește, am răspuns, simțind cum puterile mă părăsesc instantaneu.

- Foarte bine. V-am chemat ca să vă încredințez o misiune foarte importantă. Dumneavoastră, domnule Chilote, a continuat în timp ce îmi sugea, ca să zic așa, falanga degetului drept, dumneavoastră sunteți considerat unul din cele mai reușite exemplare de pe Terra.

- O gazetă concurentă mizerabilă a spus același lucru despre mine. Libertatea, cred.

- Foarte frumos. Asta înseamnă că e adevărat.  Prin urmare, domnule Chilote, misiunea dumneavostră va fi să începeți un foileton de natură sexuală și ieftină, de serie B, în care să descrieți experientele erotice pe care le vom desfășura împreună și, desigur, pe cele suplimentare care vă vor fi sugerate de misiunea din care fac parte. Numai așa vom putea controla subconștientul primar al oamenilor, din care rezultă fanteziile josnice și infantile, precum cea pe care o scrieți acum.

Că înlemnisem e puțin spus. Ceva moale mi se scurgea în pantaloni, poate și datorită faptului că tipa îmi apăsa acum unul din sânii ei imenși undeva între zona omoplatului si cur.

- Să vorbesc cu colegul meu Fugaru, am îngăimat, e necesar și acordul dânsului…

Prea târziu. Frumoasa și în același timp străina Tatiana mă legase de un recamier străvechi, scoțând din buzunar o cameră video minusculă, pe care și-o lipi delicat în vârful celui de-al treilea sân. Ce-a urmat e greu de imaginat. Sau poate simplu, cine știe.

Serialul va continua într-o tentativă fără precedent de a scoate la iveală ipocrizia celor care se culcă pe lumina stinsă. Și, desigur, de a aduce la suprafață bestiile din ceilalți. Vă mulțumesc.

Capricorn

Dai în judecată McDonalds pe motiv că ţi-au stricat postul după ce descoperi, post ingerare, că Big Macul conţine carne.

Varsător

Legăturile cu persoana iubită încep să lase semne. Poate ar fi cazul să folosiţi mai puţin cătuşe şi mai mult funie sau cordelină.

Berbec

Îţi găseşti piercing-ul norocos pierdut acum 2 ani. E bună şi autopsia animalelor de casă la ceva.

Peşti

Vei cauza o bătaie colectivă cu scaune într-un local după ce barmanul îţi aduce lime în loc de lămâie.

Gemeni

Eşti dat afară de la un curs de relaxare feng-shui după ce, la prima şedinţă, îţi sună telefonul cu ringtone-ul “Dallas”.

Taur

Ajungi la concluzia că viaţa trebuie trăită la maximum. Prin urmare, săptămâna asta bei doar bere cu alcool.

Rac

După câteva zeci de brain-storminguri, blogul tău dedicat artei sexului oral se va numi www.blogjob.eu

Leu

Din dorinţa perpetuă de auto-perfectionare, faci o comandă de cărţi de pe internet. Dintr-o eroare de transport, primeşti 6 exemplare din „Creşterea nutriilor pentru începători”.

Fecioară

Ai parte de recunoaştere când eşti solicitat ca şi consultant. Normal, 6 ani de combatere a halenei nu puteau să treacă nerăsplătiţi.

Balanţă

Vei suferi o pierdere severă de memorie începând de mâine. Aşadar, ne permitem să-ţi spunem astăzi că astrele te consideră o persoană dezgustătoare.

Scorpion

Din cauza unui virus, astrele ne-au trimis un spam albanez în locul horoscopului tău: “penis Blej pilula zgjerimit online lirë. Vizitoni dyqan i madh në internet dhe përshtypje të dashurën tuaj me dy inç në plus e-mish njeriu!”

Săgetător

Pentru a treia oară consecutiv, eşti votat angajatul lunii. Cu prilejul ăsta ţi se permite să dansezi afară din cuşcă pentru o seară.

Tradus peste decade, umorul românesc nu s-a ştirbit. A fost, doar, dus la un alt nivel. Prin urmare, s-au succedat reprezentanţi de geniu, cum ar fi chiar întâiul umorist al ţării, tătucul cel iubit. Alţii, mai şubrezi în ale hazului, nu prevedeau cavalcada de hăhăieli pe care urmau s-o aduca cei 50 de ani de becuri stinse. Constantin Tănase, de exemplu, abia dacă intuia de unde bate vântul din ce în ce mai iernatic. Cât despre contemporanii Epocii Vesel-Aurite, ca Toma Caragiu  şi Puiu Călinescu, au fost atât de surprinşi de relaxarea oficială încât au fost nevoiţi să apeleze la toate resursele lor morale, alimentare şi pecuniare. Şi, de-aici, sursa de umor.

Ajungând în contemporan, am asistat la faze tranzitorii, imaginate de Academia Caţavencu. Iar ştafeta s-a propagat, normal. Spre ce? Păi a urmat filonul paralel numit Mugur Mihăescu, care nu s-a oprit până n-a devenit un bulgare, din păcate de zăpadă. Aşa se face că, astazi, asistăm la desfăşurarea de forţe a două dintre cele mai puternice expresii ale umorului contemporan. Contemporary smart, cum se defineşte una dintre ele. Atât de contemporary smart că te ţii cu mâinile de burtă, într-un acces ulceros-sardonic. Căci nu există şarjă, sau săgeată textuală izvorâtă din mintea jucăuşă a Marelui Eseist, care să nu-şi atingă ţinta. Care ţintă? Păi, aţi priceput, niciuna.

Dar pomenisem de două asemenea surse de umor contemporane. Care să fie cealalta? E simplu – botezul ei neumoristic s-a decis ca fiind times.ro. Adevărată mină de aur a mişto-ului balcanic, vizitat în medie de 2 useri, acest Yellow Pages al bancului neaoş şi al spiritului şşşăgalnic, uimeşte încă de la deschidere prin headline-ul altminteri atât de inspirat: Not as seen on TV. Bravo, băieţi. Nici macar Bernbach n-ar fi pus atat de bine punctul pe Y. Nu că ne-am aştepta să ştiţi voi cine-a fost Bernbach. Nici nu trebuie. Important e că, estetic, cotlonul vostru virtual loveşte la înălţimea headline-ului. Cât despre conţinut, sunt atât de multe de spus că, vrând-nevrând, întreaga noastră redacţie se pregăteşte de o nouă vizionare a celebrului film Restul e tăcere.

-          Sunteţi domnul Chilote? Celebrul Don “the don” Chilote?

-          Da, am zis eu înmărmurit.

-          Ştiţi, felul în care scrieţi… vigoarea… forţa penelului… îmi dau pur şi simplu fiori. Mă fac să mă trezesc în fiecare zi cu zâmbetul pe buze şi să văd viaţa cu alţi ochi.

-          Mă bucur nespus, am zis. Să ne întâlnim, vă propun.

Acum probabil ştiţi că arhetipurile masculine se conţin unele pe altele. Şi e foarte posibil ca un Don Chilote de succes să înglobeze un Casanova latent, sau un Casanova latent să includă un Iuda nedescoperit. Orice e posibil.

Ne-am întâlnit la Capşa, locul perfect pentru un asemenea rendez-vous mai subit decat un fulger globular din pădurea Baciului. Am comandat alune răscoapte şi viezure de albină, delicatesele locului. Cand a apărut şi pretendenta Dulcinee, am încremenit. La cei numai 48 de ani pe care i-am detectat în mod Holmesian, era mai acră ca o prună de Medgidia. Am încercat să mă prefac că eu nu sunt eu, dar scutul de aramă creat de căldărari pricepuţi de prin părţile Mehedinţi-ului, m-a dat de gol.

M-a sorbit din ochii într-adevăr maro.

-          Vă apreciez în mod deosebit, a susurat, ca şi cum discuţia telefonică nici nu se terminase. Şi pe colegul dumneavostră, Fugaru, ah, cât de subtil transpar din subtextele dumnealui principiile freudiene ale plăcerii… apoi, juxtapunerea umoristică pe care o creează e de masură să trezească în mine… cum să vă spun… un adevărat catharsis epicureic… înţelegeţi ce vreau să spun.

Situaţia era de-a dreptul udă. M-am ridicat febril, cerând nota. Nota 4, a spus chelnerul privind-o cu dezgust pe doamna care se zvârcolea cuprinsă de spasme, pe canapea. Am iesit în grabă, ascunzându-mi privirea cât mai adânc sub pălăria de fetru din piele de şarpe din ochi de vultur.

Concluzia a fost tristă. S-au dus vremurile de altadată. Atunci, dacă scriai bine, erai apreciat de cele mai frumoase femei ale vremii. În ziua de astăzi percutează mai mult doamnele stafidite, pentru care un rând bine aşternut pe hârtie înseamnă automat un aşternut bine rânduit în apartamentul confort trei în care locuieşte singură de cinci ani.

Nu, mulţumesc. Atenţie, colega Fugaru, anumite doamne din înalta societate ne vor răul.

Reprezentantul Ligii, domnul Nimeni Degeaba, a declarat că cel mai bun nume pentru acest Eminescu rebranduit ar fi “Preabinedispusul”. Alte propuneri au fost: “Nemâniatul”; “Prealuceafărul”; “Mereutânărcopacul”. De asemenea, a fost propusă o zi nouă, specială, pentru sărbătorirea noului sfânt.

Cum nici una nu se potrivea cu pretenţiile Ligii, s-a cerut introducerea datei de 37 februarie, după un calcul complex care lua în considerare echinocţiul de iarnă din anul naşterii marelui poet, dar şi începerea anului şcolar.

La auzul veştii, domnul Mihai Eminescu s-a întors pe cealaltă parte în mormântul său din cimitirul Bellu, declarând: “Ştiu cine sunt domnii şi doamnele care au propus numirea mea în această funcţie importantă. După părerea mea, ei ar trebui împărţiţi în două cete: în smintiţi şi în mişei”.

Suntem perfect de acord cu opinia domniei sale. Reprezentanţii Ligii sunt, probabil, nişte cretini cu foarte mult timp liber la dispoziţie.